6 decembrie: bocancii în geam!

Oferirea de cadouri de onomastica și ziua Sfântului Nicolae era considerată, inițial, mai mult un obicei de la orașe, aceasta ajungând de la burghezia citadină la țărănime prin intermediul intelectualilor rurali doar în jurul anilor 1930–1940. Anterior acestora, sărbătoarea din 6 decembrie nu constituia chiar una din preferatele copiilor. Aceasta deoarece la sate a subzistat mult timp obiceiul ca, în ziua de Sf. Nicolae, flăcăii și chiar și bărbații însurați, având fețele vopsite cu funingine, îmbrăcați cu șube și zornăind lanțuri, să sperie copii mici, și chiar și fetele mai mari. Cei deghizați erau numiți fățarnici, și tot de aici provine și expresia lui Nicolae cel cu lanțuri.

În ziua de azi, copii îl așteaptă, fără echivoc, pe Moș Nicolae, în fiecare zi de 6 decembrie – deși în vremurile socialiste personajul principal al poezioarelor și cântecelor de copii pentru acest eveniment îl pomeneau pe Moș Gerilă. În Uniunea Sovietică, numele celui care aducea cadouri era Ded Moroz, adică Moș Gerilă. Pe modelul acestuia a apărut și în Ungaria anilor 1950, „socialistul” Moș Gerilă. La momentul respectiv figura a fost lipsită de caracterul ei religios, rămânând personajul care răsplătea sau pedepsea.

Și în ziua de azi este foarte sigur că, pe 5 decembrie, ustensilele de curățat pantofi sar singure afară din sertar, ca încă în acea zi să fie folosite, iar pantofii, care vor fi așezați de copii în geam, să fie lustruiți. Motivul așezării în geam este că, în mod diferit de lumea anglo-saxonă, bărbosul de la noi nu circulă pe horn, ci pe geam. Și obiceiul ca copii să pună, lângă pantofi și cizme, un pahar de lapte și biscuiți, începe să se răspândească, aceasta pentru că bărbosul vine de la drum lung, și poate să-i fie foame sau sete. Moș Nicolae surprinde copiii care, în cursul anului trecut, au făcut și bune și rele, cu jucării și dulciuri sau nuielușe.

În Ungaria, există o legătură strânsă între Moș Nicolae și personajul Krampus, acesta din urmă fiind ajutorul care îl însoțește moșul în călătoria lui de împărțire a cadourilor. Krampus personifică diavolul prezent în creștinism, răul dintotdeauna, numele acestuia provenind din cuvântul german „krampen”, care înseamnă gheară sau scoabă. Față de Krampus cel original, cel ungar este mult mai reținut, scopul acestuia nefiind răpirea copiilor, ci îndreptarea acestora pe calea cea bună, cu ajutorul nuielușelor.