Găluşte pretutindeni
Aceasta este o specialitate maghiară cotidiană, când nu vrem să pierdem multă energie cu pregătirea mâncării. Nu vrem să gătim mult timp, nu vrem să gătim cu rântaş, vrem doar să mâncăm ceva ușor, dar hrănitor şi repede. Gălușca este un fel de mâncare de paste, tipic maghiară. Bucățile mici, neregulate, rupte din aluatul moale, au aproximativ dimensiunea unei seminţe de migdale. Găluștele s-au răspândit în cultura gastronomică maghiară cu ajutorul influenţei germane și austriece, ca garnitura unor mâncăruri suculente sau cu sos. Deși nu sunt la fel de ușoare ca găluştele knedli, care se prepară doar prin aburire, acestea sunt paste plăcute ca consistență, deloc grele de mestecat, care nu se deformează. Versiunea care este frământată fără adaos de apă, până când devine tare, după care este bine întinsă, până devine subțire, apoi fiind ruptă manual în bucăţi mici, se numește csipetke (găluşte de făină) și este folosită la supe.
Pentru îngrășarea raţelor exista o metodă mai puțin obositoare, decât de a le îndopa zilnic. Și anume, le-au gătit găluşte doar dintr-un amestec de făină și apă, ceea ce aceste păsări le-au devorat apoi cu o viteză uimitoare. În cele din urmă, această metodă a avut ca rezultat același ficat de rață îngrășată, ca și metoda mai laborioasă de îndopare cu furaj de porumb. De aici și zicala că înghite, ca rața găluştele. Versiunea tradițională are nevoie doar de făină, ouă, apă și sare, iar acest aluat frământat și lipicios trebuie trecut printr-un tocător special de găluşte, în timp ce bucățile de aluat cad imediat în apa clocotită. Cu cât textura aluatului de găluşte este mai moale, cu atât găluştele fierte vor fi mai mari, iar dacă aluatul este mai dens, putem rupe găluște mai mici. Aluatul clasic de găluşte nu trebuie să fie nici prea moale, nici prea tare.