Deși romanii, care au cucerit provincia Pannonia, au adus cu ei cultura băilor din Italia, aici au găsit o primire bună și, în plus, ape naturale tămăduitoare. Scăldatul nu era ceva neobișnuit nici pentru maghiarii cuceritori, elita lor având căzi portabile din piele. Potrivit lui Galeotto Marzio, un istoric de curte al regelui Matia Corvin, oaspeții veniți de departe erau invitați la o baie de aburi.
De la baia turceasca la spa
Turcii, de asemenea, au venit la noi cu o cultură remarcabilă a băilor, și au înființat multe băi turcești în Buda, Eger și alte părți ale Ungariei. Multe dintre ele (cum ar fi băile Rudas, Király sau baia „Veli Bej” a mizericordienilor) pot fi vizitate și astăzi, ele îmbină beneficiile băilor turcești tradiționale, cu cele ale spa-urilor moderne, întrucât oferă multe servicii, de la turcescul „hammam” până la masajele moderne. Cu toate acestea, un lucru nu s-a schimbat, aceste băi oferă și astăzi reînnoire fizică și psihică.
Apele termale erau folosite pentru vindecare și de medicii din Imperiul Habsburgic. Aristocrația Monarhiei Austro-Ungare, dar și clasa de mijloc superioară, își petreceau tot mai des vacanțele în stațiunile balneare din Ungaria, Abbázia (azi: Opatija, Croația), Herkulesfürdő (azi: Băile Herculane, România) etc. Deși, după tratatul de la Trianon, Ungaria a pierdut multe stațiuni balneare renumite, băile termale ca Hévíz, Hajdúszoboszló, sau băile din Budapesta ocupă și astăzi un loc demn în cultura europeană a băilor.