Abația principală benedictină, veche de o mie de ani, din Pannonhalma și mediul ei natural

 
Istoria sa datează de mai bine de o mie de ani. Potrivit legendei, dealul triplu a fost locul de naștere al Sfântului Martin (episcopul din Tours în secolul al IV-lea). Zona a fost o regiune viticolă importantă a provinciei Pannonia în epoca romană. Conform legendei, cucerirea maghiară s-a încheiat aici, și Árpád, conducătorul alianței triburilor maghiare, s-a odihnit pe aceste dealuri, după ce l-a înfrânt pe domnitorul morav Svatopluk. Mănăstirea benedictină de aici a fost fondată de domnitorul Géza în 996 în zorii statalității creștine maghiare, iar fiul său, regele Sfântul Ștefan, fondatorul statului creștin, a îmbogățit comunitatea cu donații suplimentare. Astfel, acest loc a devenit simbolul deschiderii către Occident și creștinism. 

Abația principală din Pannonhalma a fost centrul intelectual și cultural remarcabil al țării pentru mai mult de o mie de ani. Abația reușit să-și mențină continuitatea chiar și în mijlocul furtunilor istoriei maghiare, în ciuda faptului că, în timpul ocupației turcești, călugării au fost nevoiți de mai multe ori să părăsească locul, iar în perioada iluminismului, regele Iosif al II-lea (împăratul Austriei, fiul împărătesei Maria Terezia) a dizolvat ordinul benedictin pentru o vreme. După reorganizarea din 1802, sarcina principală a benedictinilor, trasată de rege, a devenit educația, și ei continuă să o îndeplinească până în prezent, în liceul cu internat. Ca parte a misiunii culturale seculare a ordinului, abația are acum o bogată colecție artistică și științifică, biblioteca sa are cea mai mare colecție benedictină din lume. Arhivele abației principale păstrează carta regală, care a dispus înființarea Abației Tihany în 1055. Această cartă este cel mai vechi document care include fragmente de limbă maghiară (și ca atare, de limbă finugrică). 

Semnificația arhitecturală a complexului de clădiri este, de asemenea, remarcabilă: Clădirea mănăstirii este singurul monument maghiar intact al arhitecturii mănăstirești, care urmează tradiția benedictină, având un coridor specific, închis, care înconjoară curtea interioară. Aici vedem îmbinarea armonioasă a mai multor stiluri arhitecturale importante din ultimul mileniu: cele mai vechi părți de clădire (cum ar fi coridorul închis în jurul curții interioare și cavoul subteran al bisericii) au fost construite în stil romanic, bazilica în stil gotic, dar sunt și multe elemente arhitecturale de stil baroc și clasicist. 

Mănăstirea are o comunitate monahală de aproximativ patruzeci de călugări, și posedă și o podgorie (cu aria mărită recent) și o cramă, care continuă tradițiile din epoca romană. Călugării se ocupă la nivel înalt și cu viticultura, și producerea unor distilate, și a preparatelor pe bază de plante medicinale. Produsele lor, de înaltă calitate, sunt din ce în ce mai populare.