În munții Vértes, la marginea sudică a satului Gánt, veți găsi două mine de bauxită părăsite. Una dintre acestea a început să fie redobândită de natură, dar Parcul Național Duna-Ipoly a avut alte intenții cu cealaltă mină. Aceasta pentru că, în ziua de azi, în exploatarea minieră de suprafață de bauxită se întinde un traseul educațional foarte interesant, într-un peisaj uimitor. Parcurgând traseul educațional, înființat pentru a prezenta exploatarea de suprafață, veți putea întâlni amintiri ale erelor geologice. Trecând prin peisajul ca de pe Marte, veți putea cunoaște cele întâmplate pe parcursul a milioane de ani în această zonă. Culorile, straturile și formațiunile ajunse la lumina zilei datorită exploatării miniere vă vor fermeca. Peretele exploatării are o înălțime de 28 de metri, iar nuanțele culorilor rocii de bază – a dolomitei – trec de la gălbui până la roșu-vinețiu, datorită diferitelor minerale conținute.
Când a fost descoperită mina?
La Gánt au fost descoperite depozite de bauxită carstică în anul 1920, după care exploatarea minieră de suprafață a fost deschisă în 1926. În anii 1930, aceasta a fost una dintre cele mai cunoscute mine de bauxită din lume, a cărei capacitate totală a fost folosită de industria de război a Germaniei în timpul celui de-al II război mondial. Punctul culminant al producției minei a fost în 1953, cu 600 de mii de tone. În aceste vremuri, au fost înființate numeroase exploatări de suprafață, iar în apropiere de Gánt se găseau chiar cinci mine. În anii 1980, depozitele au secat, și exploatările au fost închise în anul 1987.