Satul vechi Hollókő și împrejurimile sale

Hollókő este un sat cu o singură stradă, ceea ce înseamnă că majoritatea caselor se deschid de pe strada principală, iar grădinile din spatele caselor se întind în sus pe dealuri. Chiar dacă mobilierul caselor, construite la începutul secolului, a fost modernizat, încăperile și clădirile anexe, originale, au fost păstrate și până în prezent, îndeplinindu-și funcția lor originală.  

Istoria satului Hollókő a început în secolul al XIII-lea, iar după invazia tătarilor a fost construită o cetate care se ridica deasupra satului. Primul document scris despre sat datează din secolul al XIV-lea – din acesta aflăm că în vremea aceea exista deja o biserică în Hollókő. Castelul are, de asemenea, o legendă romantică, vie până în prezent, deși în realitate Cetatea de la Hollókő a fost construită probabil în valul de construcție a cetăților de piatră din întreaga țară, după invazia tătarilor.

Potrivit legendei, stăpânul constructor al cetății a răpit-o pe soția de o frumusețe uluitoare a moșierului vecin. Deoarece doica femeii era o vrăjitoare și s-a înțeles bine cu dracul, l-a convins să-și transforme fiii în corbi, care apoi au demontat noua cetate ducând pietrele unul câte unul până când frumoasa capturată a fost eliberată. Din pietrele demontate a fost construită o cetate nouă - de aici numele Hollókő (Piatra corbului) a fortăreței medievale. 

Satul a fost depopulat în timpul ocupației turcești, iar apoi aici s-au stabilit micii nobili paloți, de pe teritoriul Slovaciei de astăzi - fapt cunoscut tot din documentele medievale. Condițiile agricole și naturale din zonă nu le-au permis locuitorilor să trăiască pe picior mare - mai mult, structura socială a paloților este un sistem străvechi, ceea ce nu a promovat mobilizarea și modernizarea socială. Hollókő care este oricum greu accesibil, a rămas în urmă, de-a lungul secolelor, în comparație cu alte regiuni, în ceea ce privește dezvoltarea.

Arhitectura tradițională a paloților folosea cu predilecție lemn și paie - motiv pentru care satul a fost distrus de foc de mai multe ori, de-a lungul anilor. Ultimul și cel mai grav incendiu a pustiit în 1909 - în timpul reconstrucției, lemnul a fost în cele din urmă înlocuit cu vălătuc, acoperișul de paie a fost înlocuit cu șindrilă de țiglă, iar casele au fost construite pe o fundație de piatră. În același timp, clădirile au păstrat stilul arhitectural popular tradițional al paloților, astfel încât „noul” sat vechi, finalizat în 1911, redă perfect atmosfera de la începutul secolului și a stilului arhitectural tradițional al ținutului paloților. 

Sosind la Hollókő, putem admira aceste particularități arhitecturale, dar dacă ajungem la momentul potrivit, putem afla despre modul de viață din satele maghiare, de la începutul secolului al XX-lea. La sfârșitul secolului al XIX-lea, dar nu mai târziu de începutul secolului al XX-lea, datorită urbanizării, grupurile etnice maghiare au început să renunțe la portul lor popular caracteristic regiunii în care trăiau - s-au lepădat, cum se zice la țară. În ținutul paloților, dar mai ales în satul Hollókő, acest proces a început abia în anii șaizeci ai secolului trecut, și atunci într-un mod treptat.

Locuitorii satului erau mai puțin predispuși să meargă la muncă în orașele mari, așa că practic și-au păstrat singuri cultura lor strămoșească. Desigur, există drumuri asfaltate, electricitate și internet în sat, dar cei 400 de locuitori în majoritate pensionari, păstrează și în prezent tradițiile, fie că este vorba de gastronomie, religie sau artă populară. În timpul sărbătorilor, de exemplu de Paști, sărbătoare deosebit de importantă pentru ei, chiar și tinerii, puțini la număr, se îmbracă deseori în costumele populare tradiționale ale paloților.

Hollókő, situat într-un mediu natural minunat, este perfect pentru o excursie de o zi în orice perioadă a anului.