Ce trebuie să știți despre bucătăria maghiară

Pentru iubitorii de carne:

Dintre cărnuri, carnea de porc este supra-reprezentată, deoarece în timpul ocupației turcești aproape toate animalele domestice trebuiau predate, cu excepția cărnii de porc, dat fiind faptul că consumul său nu era permis de credinţa musulmană. De aici provine și faptul că ardeii roșii, slănina și cârnații sunt ingrediente des utilizate în bucătăria maghiară. Pe lângă prelucrarea cărnii animalului, măruntaiele sunt folosite cu precădere în multe feluri de mâncare. Așa ar fi de ex. burta, rinichiul, măduva sau caltaboşul/sângeretele popular, care are o compoziție similară cu echivalenţii săi artizanali catalani, scoțieni, belgieni și francezi. În afara acestora, mâncărurile de pui, vită și pește sunt mai des servite. Recent, și speciile endemice din Ungaria încep să reapară pe meniuri: mangaliţa, vite de stepă cenușii maghiare, crap de la pescăria Akasztó, cegă, ca să menționăm doar cele comune. Carnea este preponderent pregătită ca tocană, şniţel sau papricaş. 

Pentru gurmanzi:

O altă moștenire a bucătăriei țărănești sunt felurile de mâncare pe bază de paste, cu brânză de vaci, smântână (ungurii prelucrează produsele lactate într-un mod special și o folosesc în nenumărate forme), care sugerează legături cu pastele similare cunoscute din bucătăria slavă. Dar chiar şi în categoria fast-food putem găsi produse hungaricum, sub forma lángos (langoș). Abia dacă există vreun fel de mâncare, care să nu conţină smântână, chiar și majoritatea sosurilor sunt făcute cu aceasta, nu cu cremă. Deși bucătăria asiatică a început să se răspândească doar în secolul XX, aceasta nu mai este atât de surprinzătoare pentru cei care sosesc în Ungaria, totuși ungurii sunt, de mult timp, mari consumatori de supă. Supa nu poate lipsi niciodată de la un prânz ca lumea. Pireurile de legume, pe bază de rântaş, denumite „főzelék” sunt, de asemenea, foarte populare în gastronomia cotidiană. Legumele des folosite sunt încă varza, ardeiul verde, roșiile și fasolea. Gândiți-vă numai la varza secuiască sau „lecsó” (ghiveci unguresc). 

Pentru iubitorii de dulciuri:

Și dacă am ajuns deja de plante, atunci aici avem macul, care nu este folosit de unguri doar pentru decorarea produselor de patiserie, ci și amestecat cu zahăr pudră, presărat pe paste și, de asemenea, consumat ca umplutura multor prăjituri. În ceea ce privește deserturile, este, de asemenea, dificil să enumerăm numeroasele specialități maghiare: Tortul Doboş, tortul Esterházy, prăjitura zserbo, Rigó Jancsi, Rákóczi-túrós (cu brânză şi bezea), găluştele Somlói, clătite a la Gundel, lapte de pasăre, găluște aurii, tort de semințe de mac (mákosguba), cozonac secuiesc, ştrudel cu mac şi dovleac, măr sau brânză dulce.

Cu toate acestea, gastronomia maghiară se transformă în mod constant, și nu numai că își păstrează trecutul, ci și îl modernizează. Un exemplu este supa de castraveţi muraţi, care datează de doar un deceniu, şi reînvie un murătură populară, sub forma unei supe ușoare de vară. Oriunde vă duceţi în țară, cu siguranţă veţi avea o mare aventură gastronomică. Poftă bună! 

Ficat de rață:

Ficatul de rață este un aperitiv extrem de sofisticat, care pur şi simplu se topește în gură. Și ceea ce este cu adevărat minunat, este că nu necesită nicio pregătire specială. Ficatul de rață trebuie prăjit în propria sa grăsime, astfel încât grăsimea să acopere ficatul complet. Nu trebuie încălzit prea mult, ca interiorul să nu rămână crud, în timpul în care i se formează o crustă. Îl sărăm și piperăm înainte de prăjire, iar grăsimea poate fi condimentată cu ceapă, usturoi și cimbru. Când este prăjit, lăsăm să se răcească în propria grăsime și apoi îl punem în frigider până la consum. Interiorul ficatului trebuie să fie roz atunci când este tăiat felii și se consumă întins pe pâine prăjită. Este un fel de mâncare atât de simplu, încât îl putem comanda în siguranță oricând, în orice restaurant, pentru că prepararea acestuia pur și simplu nu se poate greși. Dacă ingredientul este bun, gustul va fi la fel, tot bun. Dar fiţi atent cu el, pe cât este de delicios, pe atât şi de concentrat. Nu este un aperitiv din întâmplare. Poate nu este o decizie înţeleaptă să ne umplem cu el. În restaurante, putem întâlni uneori o versiune modernizată, cum ar fi ficatul de rață îngrășată cu piper Sichuan al lui Dániel Bernát, cu sare afumată și un sos de miere, cu sos de soia și miere de mană, sau spuma de ficat de rață, cu vin Tokaji aszú, al lui György Tivadar, cu garnitură de jeleu de ardei. Acestea merită, de asemenea, gustate!