Odată cu cucerirea turcească, din secolul al XVI-lea, a început declinul lent al palatului. În timpul faimoasei recuceririi a orașului Buda, în 1686, ansamblul de construcții gotico-renascentist a fost aproape complet distrus, devenind nu atât prada asediului, ci a incendiului uriaș care a urmat. Domnitorii habsburgi nu și-au mai instalat curtea la Buda. În noul palat, construit în timpul domniei Mariei Terezia, s-a mutat, pentru o vreme, Universitatea din Nagyszombat. Pe gravurile și picturile perioadei apare și caracteristicul turn observator unghiular, din axa centrală a clădirii, care a fost ulterior demolat.
Dimensiunile actuale ale Palatului din Buda au fost dobândite în timpul domniei lui Francisc Iosif I, în 1904. Deși el și soția sa, Sisi, nu au planificat niciodată să-și mute curtea în capitala Ungariei, au petrecut aici mai mult timp decât predecesorii lor. Șirul sălilor ornamentate corespondente, de 304 metri lungime, cu vedere spre Dunăre, a fost unul dintre cele mai mari din Europa. Minunatul palat neobaroc a fost grav avariat în cel de-al doilea război mondial, iar restaurarea sa, din era socialistă, s-a prelungit, fiind renovată abia în anii 1980, într-o formă mult mai puritană.
Cetatea din Buda face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO din 1987, astăzi găzduiește Galeria Națională Maghiară, Muzeul de Istorie din Budapesta și Biblioteca Națională Széchényi, iar în împrejurimile sale imediate sunt organizate festivaluri culturale și gastronomice. Cupola, cu o priveliște minunată asupra orașului, poate fi vizitată cu un bilet de cupolă separat, iar sub Dealul Cetății există sisteme uriașe de peșteri, dintre care unele pot fi, de asemenea, vizitate. Restaurarea cuprinzătoare a Palatului din Buda și a împrejurimilor sale istorice, precum și a valorilor sale distruse în timpul și după cel de-al doilea război mondial, este în curs de desfășurare, în cadrul Programului Național Hauszmann.