Parcuri nationale

Din Miskolc, se poate ajunge la Parcul Național Aggtelek fie prin Valea Sajó, fie prin Valea Bódva. Pe șoseaua dintre Jósvafő și Aggtelek, puteți conduce pe adevărate serpentine întortocheate, de munte. Există multe trasee de drumeții, mai lungi și mai scurte, în Peștera Baradla. Oricât de incredibil, dar în acest mediu, aparent vitreg pentru ființe vii, trăiesc aproape 500 de specii diferite. 

În acest parc putem distinge șase zone de protecție a naturii: Kis-Balaton (Balatonul Mic), Munții Keszthely, Bazinul Tapolca, Bazinul Káli, Bazinul Pécsely și Peninsula Tihany. Caracteristica specială a ținuturilor de mai sus, situate în regiunea Dealurilor Balaton, este că sunt ca și cum ar aparține unei regiuni Mediteraneene. Balatonul Mic, de exemplu, este protejat și de Convenția de la Ramsar, privind protecția internațională a zonelor umede. În vecinătatea Tapolca, merită studiate peșterile, flora și fauna sub-mediteraneene ale lacurilor din Peninsula Tihany, înconjurate de conuri de gheizerit. O pasăre rară, care cuibărește pe peninsulă, este ciuful (mai răspândit în regiunile sudice), dar sunt aici și insecte rare, precum cicade - inclusiv cicoare (Cicada orni) -, care umplu serile de vară cu țârâitul lor puternic.

Bükk este un masiv muntos continuu, cu cea mai mare altitudine medie în Ungaria. Are 42 de munți având peste 900 m, cel mai înalt fiind Istállós-kő (Piatra Grajdului) cu 959 m. 97% din masiv este acoperit cu pădure. Microclimatul de aici permite existența unei flore și faune bogate. Pe lângă speciile mediteraneene și alpine, pot fi găsite aici și specii relicte din epoca glaciară. Sistemul carstic al munților, având mai multe sute de peșteri, are o importanță deosebită și pentru alimentarea cu apă potabilă a zonei. Peșterile de aici - Istállós-kői, Suba-lyuk sau Szeleta - sunt situri arheologice importante.

Acest parc prezintă lumea pădurilor riverane și a mlaștinilor neatinse, care înconjoară Dunărea și Drava. Aici se află cea mai mare câmpie inundabilă împădurită din Ungaria, Gemenc [a se pronunța Ghemenț], care este renumită pentru turmele sale de cerbi roșii și pentru mistreți, dar și rezervația locală de păsări este importantă. Iată câteva păsări protejate, care trăiesc aici: codalb, șoim dunărean și barză neagră. Malurile abrupte sunt populate peste tot de familii de lăstuni de mal.

Imaginea unică a Parcului Național Duna-Ipoly se datorează formelor variate de relief, iar pe lângă văile fluviului, puteți explora și munții și câmpiile. Parcul, situat de-a lungul munților Pilis și Börzsöny, între Dunăre și râul Ipoly, este o destinație de drumeție foarte populară. Munții formați din calcar și dolomit sunt un teren excelent pentru formarea peșterilor. Astfel, este de înțeles, că majoritatea celor aproape 200 de peșteri din parcul național sunt situate în Munții Pilis. Printre plantele valoroase, caracteristice parcului național, se numără multe specii, care trăiesc numai în Bazinul Carpatic, iar unele exemplare pot fi găsite doar în Parcul Național Duna-Ipoly. Un exemplu este aerelul lui Sadler (Ferula sadleriana, „magyarföldi husáng”). Pe colinele de aici pot fi văzute exemplare frumoase de sisinel (Pulsatilla grandis) și de dediței negri (Pulsatilla pratensis subsp. nigricans).

Fertő-tó (Lacul Neusiedler), de la granița cu Austria, nu este doar o stațiune turistică, având lacuri sărate, dar e și un centru sportiv și un habitat frumos, cu stuf, pentru păsări. Jumătate din suprafața lacului, și aproape 90% din partea aflată în Ungaria, este acoperită cu stuf, iar o treime este dominată de vegetație de mlaștină. Lacul mare, lacurile mici, sărate, stufărișurile, precum și flora și fauna formează o lume distinctă. Dintre speciile de pești, care trăiesc în lac, cele mai valoroase sunt țiparul, șalăul, țigănușul, știuca și crapul sălbatic maghiar din Fertő. În stuf trăiesc egrete mari grațioase, lopătari, stârci roșii și buhaiuri de baltă, dar zona este un loc de cuibărit excelent și pentru eretele de stuf. Puteți vedea aici și o specie relictă din ultima glaciațiune, șopârla de munte. Lacurile saline găzduiesc mai multe specii de păsări, de exemplu, rață mică, cioc-întors, ploier auriu și codalb.

În 2020, editorii revistei National Geographic Travel au selectat cele mai bune 25 de destinații din lume pe cinci categorii: aventură, cultură și istorie, natură, familie, sustenabilitate. Parcul Național Hortobágy a fost inclus și el în această listă ilustră, care conține practic destinațiile de explorat în viitor. Tradițiile păstoritului și ale herghelegiilor încă trăiesc în Hortobágy, iar natura netulburată, fauna bogată, oportunitățile unice de drumeții, și planul nesfârșit al pustei ascund adevărate comori. Cuvântul „puszta” (pustă) este de origine slavă și înseamnă spațiu gol. Numele nu este o coincidență, pentru că aici precipitația anuală este doar 500 mm. Parcul are patru zone demonstrative separate: lumea mlaștinii Egyek-Pusztakócs, heleșteul Hortobágy, pusta Nyírő-Lapos-Nyárijárás și sectoarele de parc, care prezintă flora și fauna din Lacul Tisza (Tisza-tó). Toate cele de mai sus au contribuit la înregistrarea acestui ținut pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Rezervația se îngrijește de valorile naturale ale zonei dintre Dunăre și Tisa, și se extinde până în partea din Trans-Tisa a județului Csongrád-Csanád. Pădurea de ienuperi autohtoni din Bugac este cea mai vizitată parte a Parcului Național Kiskunsági, centrul acestuia din urmă fiind Bugacpusztai Pásztormúzeum (Muzeul păstoritului din Bugacpuszta). Veți găsi aici dune de nisipuri mișcătoare în zona Fülöpháza, și terenuri cu sol alcalin în zona Apajpuszta. Pe câmpiile Szikra-rét și Alpár-rét sunt multe brațe moarte de râu, unde puteți admira, printre altele, nuferi albi și nuferi galbeni. În Tőserdő, peisajul abundent în păsări - egrete, corcodei mari, stârci etc. - oferă o priveliște fascinantă.

Lacurile Kunság de pe șesul Solti formează cel mai mare sistem de lacuri sărate din Ungaria, și oferă locuri de cuibărit pentru cioc-întors și chire de baltă. Insula Korom găzduiește cea mai mare colonie de pescăruși râzători din Europa.

Sarcina acestui parc național este protecția, în partea de sud a Trans-Tisei, a terenurilor sărate (alcaline, cu carbonat de sodiu natural), a mlaștinilor, a pădurilor riverane și a stepelor de loess, toate în declin, precum și a florei și faunei acestora. Zona poate fi împărțită în două părți distincte: regiunea Körös, cu câmpiile sale inundabile caracteristice, și platoul de loess Békés-Csanád. În partea din urmă, lângă Dévaványa, se află cea mai importantă populație de dropii din Ungaria. Trăiesc aici mai multe păsări rare și protejate, ca de exemplu, pasărea-ogorului, ciovlică ruginie, potârniche, ciuf de câmpie, erete sur etc.

Pe lângă Őrség, acest parc include și Vendvidék (Ținutul Vend) și valea neregularizată a râului Rába. În luna mai, Vendvidék așteaptă vizitatorii cu câmpii înflorite de toate culorile. Frumusețea peisajului este dată de cocoșei-de-câmp, clopoței și gălbenele. Pe câmpiile dintre dealuri veți mai găsi și alte plante rare (lalele pestrițe, stânjenei siberieni, molia de mlaștină), insecte (fluturi aurii - Euphydryas aurinia - și specii de fluturi Lycaeninae), precum și păsări (cristei de câmp etc.). În Őrség sunt păduri de fag și de brazi, unde trăiesc cele mai mici păsări din Europa: aușei cu cap galben și aușei sprâncenați. De-a lungul râului Rába, sunt locuri de cuibărit ale diferitelor păsări: prigorie, pescăruș albastru și stârc cenușiu. Între sălciile aflate de-a lungul râului, în lunca inundabilă, puteți găsi urmele unor animale foarte rare: castori și vidre.