Patria Blaufränkisch: o aventură culinară în regiunea viticolă Sopron

„Ponţihteri” - era, odinioară, denumirea proprietarilor podgoriilor din una dintre cele mai renumite regiuni viticole din Ungaria, denumirea provenind din deformarea fonetică a cuvântului german „Bohnenzüchter”, însemnând cultivator de fasole, deoarece proprietarii de terenuri semănau fasole printre viile lor. Pe de o parte, pentru că au efecte benefice asupra strugurilor și, pe de altă parte, pentru că fermierii încercau să compenseze pierderile veniturilor cu ajutorul fasolei, în cazul unor survenirii unor înghețuri, de exemplu. În regiunea viticolă istorică, care se mândrește cu numeroase tradiții, puteți gusta, printre altele, faimosul blaufränkisch, ori sauvignon blanc, dar nu vă mirați dacă vedeți, pe pereții caselor, buchete de crenguțe de pin, legate cu panglici roșii sau albe! Acestea vă vor ajuta să aflați dacă puteți cumpăra vin roșu sau alb, de la acea casă. Vorbind de tradiţii! Plimbându-vă în orașul prin care trece şi faimosul drum al chihlimbarului, vă puteți aștepta şi la mici surprize, în ce privește gustările însoțitoare ale vinurilor: pe lângă băuturile lor delicioase, localnicii oferă pogăci de fasole, supă de pește din lacul Neusiedler, supă de fasole cu prune și ficat de rață la grătar. 

În regiunea viticolă, unde, în secolul al XVIII-lea, Maria Terezia însăşi a adus viță de vie din Burgundia, din Franța, pasionații de gastronomie nu se vor plictisi nici un minut! Ar fi un păcat să plecaţi de aici fără să gustaţi faimoasa varză Winzer, sau şterţul de fasole cu tocană cu vin roșu. Iar o delicioasă cremă de castane din Sopron va fi plăcută, pentru a oferi un final felurilor principale. Puteți să ademeniți copiii şi la atelierul local ultramodern de ciocolată, unde puteți participa și la un tur de degustare de ciocolată! 

Potrivit legendei locale, numele viței de vie blaufränkisch provine din faptul că soldații împăratului Napoleon primeau vin roșu, de la ponţihteri locali, doar dacă plăteau în franci de culoare albastră. Povestea, deși plauzibilă la început, nu este adevărată, deoarece la acea vreme, în zonă se preparau mai ales vinuri albe.