Cetăți maghiare - ciudățenii, curiozități, superlative

Cetatea Buda se află în Budapesta, pe malul Dunării, pe vârful sudic al Dealului Cetății Buda (Budai Várhegy). Este cea mai mare cetate din Ungaria cu o suprafață de 44.674 m2, și a șaptea cea mai mare fortăreață regală din lume. Cea mai mare construcție de acest tip din lume este Cetatea Malbork (Polonia), construită în 1274 de cavalerii germani, și este de peste trei ori mai mare decât Cetatea Buda. Desigur, veți aminti de Palatul Versailles sau Palatul Ecaterina din Sankt Petersburg, dar acestea sunt castele. Dar să revenim la Cetatea Buda! A fost fortificată prima dată în secolul al XIII-lea, după invazia mongolă, când locuitorii din Buda doreau să aibă un teritoriu mai ușor de apărat. În forma sa de astăzi, cetatea este îmbinarea a mai multor stiluri arhitecturale, de la gotic la baroc. A fost atacată de mai multe ori, și, după fiecare atac, a fost reconstruită în stilul tipic epocii respective. În prezent, găzduiește o serie de instituții publice, iar fosta mănăstire carmelită este reședința oficială a prim-ministrului ungar.

Este cea mai romantică ruină de cetate din Ungaria. Vă puteți aventura nu numai în interiorul zidurilor cetății, cu o priveliște magnifică, ci și într-un sistem complex de tuneluri, săpate în adâncurile dealului. Aceste ruine reprezintă singura cetate-peșteră din țară și, chiar nu cunoaștem altă cetate în Ungaria, care ar avea o parte săpată în pântecele unui deal. Desigur, nu e vorba de peșteri adevărate, ci pasaje și piețe săpate în tuful de riolit, în mod asemănător cu locuințele rupestre din Noszvaj (Ungaria) sau templul din Petra (Siria). Ruinele cetății, situate la altitudinea de la 296 m, pot fi accesate cu o plimbare de 10 minute pe un drum frumos de piatră.

Predecesorul acestei cetăți a fost ridicat după invazia tătarilor, și a fost apoi transformat în cetate regală de regele Carol Robert. Întemeierea localității Sirok [a se pronunța Șirok] se leagă de familia Tari, care a deținut cetatea din 1388. Aici era un loc de colectare a vămilor. În secolul al XVI-lea cetatea a fost fortificată și apoi a făcut parte din sistemul de cetăți defensive de frontieră, ca unul dintre cele mai puternice avanposturi a cetății și a orașului Eger. Sirok a eșuat apoi în această misiune, pentru că înainte de asediul turcilor, apărătorii maghiari s-au retras din cetate. Nu au fost aici lupte serioase nici atunci, nici mai târziu. Cu toate acestea, după războiul de independență Rákóczi din 1713, cetatea a fost aruncată în aer de austrieci, după care nu a mai fost locuită, și a început o perioadă lungă de degradare.

Deloc surprinzător, locul în care era cetatea maghiară, aflată la cea mai mare altitudine, este aproape de unul dintre cele mai înalte puncte din Ungaria. Nu e vorba de punctul cel mai înalt, Kékestető, ci de al doilea vârf înalt, Galyatető. Pe proeminența din nord-vest a acestui munte se afla, la 837 de metri deasupra nivelului mării, cetatea Galyavár. Șanțurile pot fi observate și astăzi relativ ușor, dar istoria sa este necunoscută. Este posibil, ca aici să fi fost o cetate de pământ în epoca bronzului, și peste aceasta a fost înălțată o cetate mică, de piatră, în evul mediu. Locul acestei foste cetăți este legat de vârful Galyatető printr-o șa cu altitudinea de 820 m, mărginită de pante abrupte, care coboară până la adâncimi de 250 m.

La sud de Galyatető, cu 25 de metri mai jos, se află, pe locul doi în acest clasament, legat de altitudine, ruinele cetății Nyesettvár. Locul exact este la mijloc între vârfurile Nagy-Galya și Kis-Galya, pe vârful unui munte, la o altitudine de 800 m. Aici se poate vedea un grup circular, bine conturat, de copaci, care acoperă rămășițele fostei cetăți. Mai jos se pot observa clar urmele zidului circular care înconjura cetatea. Este vizibil un șanț de cetate foarte adânc, cu lungimea de 70 m și lățimea de 35 m. La început aici se găsea o cetate „păgână”, care a fost transformată, în evul mediu, într-o cetate cu importanță minoră. În acest șanț au fost găsite obiecte din diferite epoci. Cele mai vechi obiecte excavate sunt niște fragmente de ceramică din epoca Árpád. Cea mai apropiată așezare locuită este Gyöngyössolymos.

Una dintre cele mai vechi cetăți din Ungaria este cetatea de pământ din Szabolcs. La 12 km de Tokaj, pe malul Tisei, în amonte de satul Rakamaz, (la nord) se află cea mai mare și cea mai bine păstrată cetate de pământ din Ungaria. După cum arată și numele, aici a fost centrul unuia dintre triburile maghiare, care s-au stabilit în Bazinul Carpatic, și aveau ca șef de trib Szabolcs. Acest lucru este confirmat și de Cronica lui Anonymus, notarul regelui Béla al III-lea. Szabolcs a fost fiul lui Előd (unul dintre cei șapte șefi de trib, care s-au aliat) și a fondat clanul Csák.

Astfel, cetatea a fost construită în jurul anului 950 de către maghiarii cuceritori.

Cum arată o cetate de pământ?

La fundația cetăților de pământ s-a folosit și piatră. Deasupra, grinzile de fundație erau conectate cu cioturi de crengi, iar spațiul dintre grinzi a fost umplut cu pământ bătătorit. Astfel aceste structuri aveau o bază solidă. În cazul Cetății Szabolcs, zidurile aveau în medie o înălțime de 11 m față de nivelul solului din curtea interioară a cetății, și se întindeau până la 20 m înălțime pe partea dinspre zona inundabilă. Aici, cetatea de pământ este mărginită pe două laturi de Tisa, iar pe latura a treia a fost construit un canal de 7 m lățime și 3 m adâncime, creându-se o insulă artificială. Intrarea principală a insulei era legată de mal printr-un pod. Probabil, era câte un turn de veghe în fiecare dintre cele trei colțuri ale fortului. Astăzi, se pot vedea numai meterezele de pământ, de formă triunghiulară, dar ne putem imagina și așa adevărata mărime a fostei cetăți. Nu departe de cetate se află o mănăstire cu trei nave, construită pe vremea Sfântului Ștefan, căreia îi dă o semnificație deosebită și faptul că regele Sfântul Ladislau a ținut aici primul sinod legislativ în anul 1092. Clădirea în stil roman funcționează astăzi ca biserică reformată.

Cetăți de pământ din secolul XI

O cetate de pământ, construită puțin mai târziu, dar importantă, este Abaújvár de pe malul râului Hernád. Epoca de aur a acestei cetăți a fost între secolele XI și XIV. Pe locul ei a fost înainte o așezare romană. Această cetate de pământ era, probabil, un fort înconjurat de ziduri de lemn (probabil și cu parapete), ridicate deasupra unor metereze de pământ. În cetatea din secolul XI erau o mulțime de clădiri din lemn, precum și bordeie. În această epocă, clădirile mai serioase, din piatră, erau conacul jupânului („ispán”) și biserica. Ridicarea bisericii - construită în stilul epocii, stilul roman - era obligatorie conform unui decret al regelui Ștefan cel Sfânt. Cetatea era apărată de soldați cu armament ușor (arcași) și de cavaleri cu armură. Cetatea Borsod era la periferia orășelului Edelény, de astăzi, într-un loc ușor de apărat, între pârâul Bódva și mlaștinile înconjurătoare. Cetățile de pământ din Domony sau Gyöngyöspata au fost construite cu aceeași tehnică.