O tradiție importantă, harnică și distractivă: culesul viei

În secolele 16 și 17, chiar și ostașii care serveau în locuri mai depărtate erau lăsați acasă. Activitățile legiuitoare erau întrerupte, și chiar și rudele mai îndepărtate, cunoștințele veneau să viziteze regiunile viticole, pe de o parte să ajute la cules, pe de altă parte să sărbătorească împreună producția de struguri. Versiunea mai elegantă a balului culesului viei a apărut doar mai târziu, în secolele 18 și 19, recoltarea terminându-se cu o cină și o seară dansantă. În câteva orașe a apărut și superstiția că, dacă cineva nu va fi prezent la balul culesului viei, nu-și va găsi perechea niciodată. 

Conform tradițiilor, femeile culegeau strugurii cântând, încă din zori, iar bărbații adunau producția în coșuri de nuiele sau pritoace, după care urma prelucrarea, adică zdrobirea, înmuierea, călcarea, presarea și întoarcerea strugurilor. La sat, în acest timp, o parte din femei deja se ocupau de cină. Pe lângă nelipsitele pogăci, pregăteau mâncăruri pentru acest eveniment (supă de pui, gulaș de vită sau tocăniță de miel la ceaun, varză cu carne, minciunele), și presau must proaspăt. 

La sfârșitul zilei, un cântec semnala că strugurii au fost culeși de pe toți butucii, și că poate veni căruța ca să-i ducă pe oameni înapoi în sat. După care urma salutul gazdei, a moșierului (erau sate unde acestuia i se pregătea o coroniță de struguri, cu panglici), iar la apusul soarelui începea balul, cu o mulțime de jocuri. De exemplu, la un joc cu haz atârnau ciorchini de struguri, iar dintre bărbați unii jucau rolul paznicului, iar ceilalți pe cel al hoților. Pedepsiți de un tribunal mucalit, perdanții trebuind să îndeplinească, spre distracția spectatorilor, tot felul de pedepse hazlii. În câteva locuri se organiza și o paradă de seară, la care participa regele vinului, responsabil de buna dispoziție a petrecerii, personalizând figura masculină, cu haine roșii al zeului roman al vinului și al beției, Bachus.

Regiunea viticolă Tokaj-Hegyalja, singura care este sit al patrimoniului mondial, este o locație națională într-atât de importantă, încât chiar și Ferenc Kölcsey, în Imnul său, își exprimă mulțumirile pentru strugurii de aici, din care se poate obține un vin dumnezeiesc, vinul de Tokaj. Există numeroase povești despre zânele din regiunea Tokaj-Hegyalja, intervenția acestora oferind vinurilor Tokaj acea aromă specială.

Vinurile gustoase, pivnițele renumite, povestirile strașnice ale viticultorilor, traseele excelente de drumeții și restaurantele cu panorame excepționale asigură un sejur excelent și în perioada recoltei de struguri, îmbiind la descoperirea diferitelor regiuni viticole ale Ungariei.