În zilele noastre, culesul viei, urmărit cu drag de publicul larg, se învârte mai mult în jurul unei gastronomii alese și a programelor culturale. Totuși, fiindcă în Bazinul Carpatic cultivarea viței de vie este o ocupație veche de sute de ani, acest eveniment reprezintă, pentru maghiari, o tradiție vie. În regiunile din Marea Câmpie, culesul viei începea de Sf. Mihai (29 septembrie), în timp ce, în zonele din Transdanubia, culesul începea doar de Sf. Terezia (15 octombrie). Erau locuri unde acest fapt era semnalizat de tragerea clopotelor ori de lovituri de tun.
Nici judecată, nici luptă
În secolele 16 și 17, chiar și ostașii care serveau în locuri mai depărtate erau lăsați acasă. Activitățile legiuitoare erau întrerupte, și chiar și rudele mai îndepărtate, cunoștințele veneau să viziteze regiunile viticole, pe de o parte să ajute la cules, pe de altă parte să sărbătorească împreună producția de struguri. Versiunea mai elegantă a balului culesului viei a apărut doar mai târziu, în secolele 18 și 19, recoltarea terminându-se cu o cină și o seară dansantă. În câteva orașe a apărut și superstiția că, dacă cineva nu va fi prezent la balul culesului viei, nu-și va găsi perechea niciodată.