Un aspect interesant este faptul că mâncărurile servite, în mod obișnuit, de Crăciun, diferă de la o regiune la alta a Ungariei, pe de altă parte acestea sunt diferite și în funcție de tradițiile familiale. Așa-zisele meniuri tipice din țară s-au format de-a lungul vechilor tradiții, la care s-au adăugat influențele din meniurile germane și anglosaxone. Pe masa festivă din vremea stră-străbunicilor noștri cam greu ar fi ajuns carne de pasăre, pentru că curcanul, rața sau gâsca scormonește spre spate, ceea ce, conform credințelor populare, constituie un semn de rău augur – astfel au rămas meniurile cu carne de porc. Aceasta și din acea cauză că de la sfârșitul lunii noiembrie începeau sacrificările porcilor, iar datorită acestora carnea proaspătă de porc era ușor disponibilă. Astfel, caltaboșii sau cârnații prăjiți constituiau parte integrantă a meniurilor festive.
Peștele era caracteristic postului
Așa cum am mai amintit, mâncărurile tradiționale țărănești de Crăciun erau legate de superstiții. Macul, mazărea și fasolea reprezentau bogăția, iar mărul fertilitatea. Astfel, acestea ajungeau pe masă într-o formă ori dulce, ori sărată. De exemplu, supa de fasole uscată, cu morcovi și smântână, era considerat o mâncare de sărbătoare în zona de nord a țării. În alte părți, supa de fasole, preparată fără carne și produse lactate, a apărut ca o mâncare de post, la fel ca și varza murată, supa de pește sau peștele fript. Și cum vine postul aici? În urmă cu una sau două sute de ani, postul se ținea și înainte de Crăciun, și ziua de 24 decembrie era cuprinsă în această perioadă.